Un nou început

 

-    Și tu, spuse Marge Grăsana. Care-i povestea ta, domnișorico?
-    Eu n-am o poveste.
-   Orice om are o poveste. Poate că a ta începe abia aici.
-   Poate.
-   Ce știi să faci?
Leni ridică din umeri.
-    Citesc și fac fotografii. Arătă spre aparatul foto atârnat de gât. Nu-i ceva de prea mare folos pe-aici.

   - Atunci, ai să-nveți, spune Marge Grăsana. Veni mai aproape și se aplecă pentru a șopti conspirativ la ureche lui Leni: Locul ăsta-i magic, copilă. Trebuie doar să-l lași să-ți pătrundă în suflet. Ai să înțelegi ce vreau să spun. Dar e și perfid, să nu uiți asta. Jack London parc-a sous că există o mie de feluri în care poți muri în Alaska. Fii cu ochii-n patru.

 

Un nou început mi-a plăcut enorm. Mi-a captat întreaga atenție încă de la primul capitol. Mi-a stârnit o mulțime de emoții. M-a înfuriat și apoi m-a emoționat până la lacrimi. M-a făcut să visez, să-mi imaginez o viață simplă, trăită departe de „lumea dezlănțuită”. Mai precis, mi-a purtat imaginația pe tărâmurile sălbatice din Alaska. 

 

Anul 1974 – anul schimbărilor pentru familia Allbright. O familie în care tatăl se luptă cu demonii trecutului, mama își urmează orbește soțul, iar fiica este prinsă în relația pasională și furtunoasă dintre părinții ei.  Pentru aceste suflete, ultimii ani nu au fost ușori. Din cauză că Ernt nu a reușit să își păstreze slujba și să își gestioneze mai bine trăirile (Ernt a fost prizonier de război și de atunci are coșmaruri, este paranoic și, uneori, extrem de agresiv cu soția sa)  de nenumărate ori, întreaga familie a fost nevoită să o ia de la zero într-un alt oraș. Leni a trebuit să se adapteze cu sau fără voia ei la fiecare școală la care a fost înscrisă, iar Cora, mama acesteia a trebuit mereu să se descurce cu toanele tatălui și să îi fie alături în momentele  cele mai grele. Totuși, pentru cei trei apare o urmă de speranță pentru o viață mai bună, în momentul când Ernt primește moștenire un teren în Alaska.

 -   Imaginează-ți, spuse tata, ridicându-se de pe scaun plin de entuziasm. O casă a noastră. O proprietate. Într-un loc unde putem fi independenți, să creștem singuri legume, să vânăm pentru carne și să fim liberi. Visăm la asta de mulți ani, Cora. Să ducem o viață simplă, departe de toată mizeria de aici. Am putea fi liberi. Gândește-te.

Și chiar sunt. Sunt fericiți. Își fac prieteni care îi învață cum să-și construiasă o afumătoare pentru carne și țarcuri pentru animalele domestice, cum să tranșeze carnea, cum să pregătească somonul pentru a rezista peste iarnă și multe altele. Deși au doar o cabană veche și un microbuz VW cu ajutorul căruia străbat drumurile sălbatice din Alaska, Leni și părinții ei ajung într-un final să aibă partea de libertatea mult dorită.

Numai că zilele trec, întunericul se apropie, iar liniștea familiei Allbright se află în pericol. Tatăl se confruntă din ce în ce mai des cu acele vise cumplite în care retrăiește ororile din timpul războiului și drept urmare, începe să își caute alinarea în alcool. Ba mai mult, accesele de furie și abuzurile fizice asupra mamei confirmă faptul că familia începe să se destrame.

Un nou început e genul de carte care la sfârșit, după ce ai citit-o, te lasă fără cuvinte. În ceea ce mă privește, de multe ori m-am înfuriat pe personaje. M-am enervat pe Ernt și m-am rugat din toată inima ca în următoarele capitole cineva să vină și le ia pe Cora și pe Leni de acolo. M-a deranjat atitudinea Coralinei și faptul că tot îi găsea scuze lui Ernt, că tot încerca să îl pună într-o lumină bună și să-i justifice toate acele ieșiri din fire. Totodată, mi-a fost și milă față de ei. Am încercat să îi și înțeleg, să empatizez cu ei, să-mi dau seama de ce o persoană ar alege să-și continue viața într-un mediu toxic, în care băutura, gelozia, paranoia și bătăile sunt la ordinea zilei. De ce ar vrea cineva să își crească fiica alături de un asemenea bărbat.

Leni nu putea pricepe toate resorturile iubirii dintre părinții ei. Era destul de mare pentru a vedea turbulențele de la suprafață, dar prea mică pentru a cunoaște lucrurile în profunzime.

Mama nu-l putea părăsi niciodată pe tata, iar Leni nu avea să o părăsească niciodată pe mama. Iar tata nu putea să le redea vreodată libertatea. În această cumplită, toxică legătură care era familia lor, nu exista nici o cale de scăpare pentru nici unul dintre ei.

Cartea are și momentele ei fericite, evident. Are o poveste de iubire, una diferită de cea dintre Ernt și Cora – povestea de iubire dintre Leni și Matthew. Ea este supusă unei serii de încercări, cea mai importantă fiind ura lui Ernt față de familia lui Matthew. Ba mai mult, ea se concretizează treptat, tinerii învățând cu pași mici să-și deslușească și să-și exprime sentimentele.

Finalul  cărții pare că a fost ușor grăbit, însă nu mă plâng. Este exact așa cum mi-am dorit. Fiecare personaj își găsește liniștea în ținuturile îndepărtate din Alaska și rămâne alături de cei dragi.