Before
Sunrise este primul film
din celebra trilogie care a cucerit inimile multor fani. El se concentrează
doar pe două personaje și scoate în evidență particularitățile lor. Ele sunt
surprinse în timp ce se plimbă și aduc în discuție nenumărate subiecte, de la
animale de companie, spiritualitate, construcții de gen, politică, până la
dragoste și pasiune.
Personajele principale sunt Celine și Jessie, doi adulți
tineri, care încă încearcă să își dea seama ce roluri și moduri de viață ar
trebui să adopte. Tinerii provin din două țări diferite, Statele Unite ale
Americii (Jessie), respectiv Franța (Celine), însă în mod surprinzător,
împărtășesc o mare parte din aceleași opinii și neliniști în ceea ce privește
societatea. Din acest motiv, în multe secvențe ale filmului îi regăsim angajați
în conversații extrem de interesante.
Aceste două personaje sunt emblematice pentru tineretul anilor `90,
tocmai datorită criticilor lor comune despre status quo-ul social actual.
Locațiile din Before
Sunrise sunt distincte, intime și minime. Personajele principale
(interpretate de Ethan Hawke și Julie Delpy) se întâlnesc pentru prima oară
într-un tren care călătorește de la Budapesta la Viena. Ulterior, Jesse o
convinge pe Celine să coboare din tren și să-și petreacă ziua împreună, pe
străzile din Viena. Această spontaneitate adaugă o notă de autenticitate
filmului subestimat. Trecând publicul printr-o serie de locuri din întregul
oraș, cum ar fi, treptele unei clădiri vechi, un feribot-restaurant, o banală
alee, un magazin de înregistrări muzicale, un cimitir retras, un carnaval, o
cafenea, o plimbare de-a lungul Wein River-ului, inclusiv parcul în care
protagoniștii au făcut dragoste, producătorii filmului creează o experiență
suprarealistă. În acest mod, se imită perfect sentimentul euforic al unei
iubiri inocente, stimulat de o întâlnire surprinzătoare și întâmplătoare.
Aceasta este frumusețea filmului- este simplu și
eficient. Le oferă personajelor mult timp pentru a discuta, iar nouă ne permite
să le cunoaștem cu adevărat. Filmul are o intimitate și o naturalețe extrem de
plăcută, care este foarte greu de găsit în industria cinematografică, după
opinia mea. Dialogurile personajelor sunt relaxate și reflectă din plin
ritmurile cotidiene ale conversației. De aceea, este ușor de urmărit cum
fiecare personaj își dezvăluie încet personalitatea și cum fiecare începe să se
simtă confortabil cu celălalt. În plus, secvențele nu par a fi grăbite, ci se
leagă armonios între ele, așa cum se întâmplă în toate cele trei filme.
Deși conversațiile îndelungate dintre cei doi par a fi
atât de naturale, finalul, oricât de frumos și realist ar fi, a fost simțit ca
și cum ar fi fost conceput ca urmare a unei idei de a merge împotriva finalului
fericit din oricare film. În loc să stabilească o dată și să se întâlnească
peste șase luni în aceeași gară, tinerii ar fi putut să facă schimb de date de
contact și să rămână prieteni. Un final cam forțat și greu de crezut că se
poate întâmpla și în viața reală? Posibil.
Ethan Hawke și Julie Delpy reușesc să ne țină alături de
ei pe toată durata filmului, iar la sfârșit ne fac să ne dorim să plece
împreună la apusul soarelui. Din fericire, Richard Linklater, regizorul
filmului a putut vedea potențialul de a reveni la această pereche de iubiți
platonici, însă ne-a făcut să așteptăm nouă ani înainte de a-i reuni pe Jesse
și Celine, de data aceasta la Paris.
Romantism în timp real, cam așa se poate defini cel de-al
doilea film, Before Sunset. Chiar
dacă au trecut nouă ani, reîntâlnirea lor este la fel de plăcută și
impresionantă. Jesee se află acum la Paris pentru a-și promova noul roman, o
versiune dramatizată a evenimentelor. La una dintre semnăturile sale de carte,
o vede pe Celine, iar din acel moment povestea începe. Celine este singură și
concentrată pe carieră, în timp ce Jesse este căsătorit și are un fiu.
Evident, cei doi
se revăd și pornesc într-o discuție de 80 de minute, înainte ca Jesse să fie
nevoit să prindă zborul spre casă. Deși anii au trecut, cei doi par a fi la fel
de dornici de a rătăci prin multe dintre aceleași subiecte din trecut. Ei
discută despre cultură și politică, amintiri, aspirații și relații. Însă ceva
nu mai este la fel. Cei doi au crescut, iar timpul și-a spus cuvântul.
În acest film nominalizat la Oscar, accentul nu se mai pune pe magia te a te îndrăgosti, ci pe
realitate, pe ceea ce vine după: inima frântă, pierderea, regretul. Tocmai de
aceea, primul lucru despre care vorbesc personajele este frustrarea, prostia
deciziei lor de a nu face schimb de informații. Dezacordurile dintre ei nu mai
sunt la fel de inocente ca în trecut, ba din contră, ele maschează anii de
frustrare reciprocă în legătură cu situația în general.
De-a lungul conversației, Jesse pare a fi același bărbat
fermecător din trecut, iar Celine rămâne reticentă atunci când întrebările
devin mult prea personale. Cei doi discută despre subiecte la care ne putem
raporta cu toții. Ei vorbesc despre viață, visuri și dezastre. Cu toate
acestea, naturalețea și afecțiunea unuia față de celălalt nu rămând
neobservate. De aceea, pentru public este o imensă bucurie să fii în compania
unor indivizi atât de fascinanți. Este grozav să îi vezi pe cei doi
intelectuali mergând și vorbind din nou, de data aceasta pe străzile Parisului.
Prin urmare, Celine îl duce pe Jesse să vadă o serie de
atracții turistice. Acesta din urmă își tot amână șoferul, care îl informează
că are un zbor de prins, fapt care construiește suspansul pentru public. Oare
cei doi îndrăgostiți își vor acorda o a doua șansă? Pe măsură ce Celine îl
conduce pe Jesse în apartamentul ei, lucurile devin mai clare. Odată ajunși în
apartamentul lui Celine, cei doi se angajează într-o scurtă conversație, după
care, Celine începe să cânte o melodie despre experiența lor împreună, însă,
din perspectiva ei. Către final, când vedem expresia de pe fața lui Jesse, ne
dăm seama că a luat deja decizia de a rata zborul către casă. Chiar dacă filmul are doar 80 de minute,
fiind cel mai scurt din întreaga trilogie, el reprezintă cea mai adecvată
tranziție la cel de-al treilea film.
În cel de-al treilea film, Before Midnight, regizorul îi reunește pe Jesse și Celine după încă
nouă ani. De data aceasta, acțiunea se petrece în Grecia, în mijlocul haosului
cotidian și prezintă cuplul într-o altă manieră. Cei doi sunt împreună, însă
necăsătoriți, deoarece alți factori externi au fost mult mai importanți (cariera,
nașterea neașteptată a gemenilor după ce au plecat la Paris, infidelitatea,
resentimentul și faptul că Jesse are un fiu la Chicago).
În acest film vedem că Jesse vrea ca Celine să se mute, deși
acest lucru ar însemna sacrificarea carierei pentru care a muncit toată viața (acum
Celine lucrează la o companie de energie alternativă susținută de guvern). Prin
urmare, cine s-ar fi gândit că tinerii care s-au întâlnit într-un oraș
necunoscut din Austria, în urmă cu aproape două decenii, vor avea un viitor
improbabil, unul care să includă probleme reale?
Evoluțiile celor două personaje de la tineri
îndrăgostiți, la părinți de vârstă mijlocie sunt atât de incredibile și, oricât
de deprimantă ar fi calea care i-a condus pe cei doi până unde se află acum, ea
este una dintre singurele căi logice pe care aceste două personaje ar fi putut
să o ia. În consecință, atunci când alegi să fii cu cineva dintr-o lume
diferită, trebuie să faci sacrificii.
Schimbarea locației, adăugarea unui cuplu mai tânăr care simbolizează
variantele vechi ale lui Jesse și Celine, precum și a unui cuplu mai în vârstă,
care reprezintă identitățile pe care Jesse și Celine le-ar purtea lua, toate
acestea adaugă acea magie caracteristică trilogiei. Aceste personaje auxiliare
compensează realitatea relației ditre Jesse și Celine, pe marginea unor forme
fără relief, momente de profunzime prin sfaturile cuplului în vârstă și, din
nefericire, momentele scurte în care protagoniștii vorbesc despre subiecte
lipsite de scop, care nu mai stimulează intelectual așa cum o făceau în trecut.
Before Midnight este
poate cel mai realist film, în condițiile în care legătura dintre Jesse și
Celine a rezistat aproape două decenii.
Consider că această plăcută trilogie este perfectă pentru
oamenii care s-au săturat să vadă filme care deformează realitatea. Evoluția
treptată de la fantezie-romantism la dramă romantică este ceea ce o face
autentică. Toate cele trei filme își educă publicul într-o oarecare măsură, îl
învață că trebuie să își asume responsabilitatea pentru alegerile făcute, că
trebuie să suporte consecințele. De asemenea, filmul te face să îți pui diverse
întrebări, te face să vrei să înveți mai mult, să înțelegi despre ce vorbesc
personajele și de ce au ajuns la acele opinii.
Fiecare film ne prezintă la rândul lui câte o țară, câte
o cultură și particularitățile ei și totodată, ne stârnește dorința de a
călători, de a străbate aceleași străduțe pe care au mers personajele
principale, aceleași locuri care au fost martore la dezbaterile bine
argumentate dintre cei doi. Trilogia este cât de poate de sinceră și mi se pare
că încearcă să distrugă toate acele percepții greșite despre viață. Ea nu pune
accentul pe obișnuitul happy ending
de la Hollywood, fapt care îi conferă o anume autenticitate.
Poate că pentru multe persoane, această trilogie a avut o
influență bună, poate le-a insuflat ideea de a oferi o a doua șansă, de a
încerca să salveze o relație, de exemplu. Poate pe mulți indivizi i-a convins
că trebuie să viziteze alte țări, să cunoască alte obiceiuri și norme
culturale, fiindcă doar așa își vor putea îmbogăți cunoștințele. Poate că
aceste filme au fost o adevărată alinare pentru oamenii care au avut experiențe
asemănătoare cu cele trăite de Jesse și Celine.
Personal, am fost surprinsă de calitatea artistică a
filmului și de dialogurile realiste ( de exemplu, se discută dacă mass media
este o nouă formă a fascismului; reîncarnare) pe care le-a avut. De asemenea,
excelenta cinematografie conferă trilogiei statutul de artă înaltă. Când
personajele se mișcă există un sentiment de mișcare înainte, un obiectiv comun,
o destinație. Totuși, când sunt statice, cele două personaje par a fi înghițite
de propriile frustrări. De aceea, pentru o trilogie care pune accentul pe
dialog, totul pare a fi extrem de firesc.
În consecință, trilogia Before aduce în prim plan cele trei stadii distincte ale iubirii și
funcționează ca o reprezentare cinematografică perfectă a modului în care
relațiile există, nu numai prin idelism, ci și prin multă muncă și devotament.
Toate celei trei filme subliniază faptul că unul dintre cele mai cruciale
instrumente în depășirea obstacolelor dintr-o relație este conversația. De asemenea, ne arată lumea reală în care trebuie
să existe relațiile umane.
Comentarii
Trimiteți un comentariu