Totul se termină cu noi

 

Sunt o femeie puternică. Toată viața am fost înconjurată de abuzuri. Nu voi deveni niciodată ca mama. Sunt sută la sută sigură de asta.

 

Uneori, cei care te iubesc te ranesc cel mai tare. Lily Bloom nu a avut intotdeauna o viata usoara, dar asta nu a oprit-o niciodata sa munceasca din greu pentru a-si indeplini telurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat la Boston si si-a inceput propria afacere. Cand Lily il cunoaste pe Ryle Kincaid, un chipes neurochirurg, se simte imediat foarte atrasa de el si viata i se schimba brusc.

Ryle este un tip hotarat, incapatanat si poate chiar putin arogant. Este, de asemenea, sensibil, destept si foarte atras de Lily. In plus, arata dumnezeieste in uniforma de medic. Lily nu si-l poate scoate din minte. Insa el respinge categoric ideea de a avea o relatie serioasa si de lunga durata. Chiar si atunci cand Lily pare sa devina exceptia de la aceasta regula, ea tot vrea sa afle motivul care l-a facut sa nu-si doreasca decat aventuri de o noapte. Pe masura ce intrebarile legate de noua ei relatie o coplesesc, apar si gandurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legatura deosebita. Atunci cand Atlas reapare brusc in viata lui Lily, tot ce a cladit impreuna cu Ryle ameninta sa se destrame.

Se uită la mine. Mă privește cu adevărat. Ochii lui îi întâlnesc pe ai mei și mă cercetează, insistent, de parcă mi-ar putea citi pe chip toate secretele. N-am mai văzut niciodată ochi atât de întunecați ca ai lui. Sau poate că am văzut, dar par mai întunecați când sunt ai cuiva atât de intimidant.

Cartea aceasta m-a schimbat complet. După ce am terminat-o de citit am simțit că am sufletul ruinat. Am avut impresia că am fost acolo, alături de personaje, că am râs, am iubit și am plâns alături de ele. Am simțit fiecare emoție pe care autorea a vrut sa o transmită. Pur si simplu, am devorat această carte. Da, mi-a plăcut atât de mult, încât sunt convinsă că va trece ceva vreme până când voi putea spune iarăși că mi-am găsit cartea preferată.

Timp de câteva luni le-am tot vorbit cunoscuților despre Acolo unde cântă racii, de Delia Owens. Am recomandat-o de fiecare dată când am avut ocazia și am susținut că este una dintre cele mai bune cărți pe care am avut șansa să pun mâna vreodată. Am crezut că nu voi mai găsi o carte care să îmi bucure atât de mult sufletul și, în același timp, să mă tulbure atât de puternic. Însă toate acestea s-au schimbat în momentul când am pus mâna pe Totul se termină cu noi.

Recunosc faptul că atunci când am citit primele paragrafe nu am fost prea atrasă de nota tristă a poveștii și am strâmbat puțin din nas, gândindu-mă că o sa fie o altă poveste despre o fată care se îndrăgostește de tipul cel rău. Evident, lucrurile nu au rămas așa. Chimia care părea că se leagă între Lily si Ryle, replicile bine gândite și stilul consacrat de scris al autoarei au șters cu buretele prima gânduri pe care le-am avut când am început cartea.

Nu m-aș fi gândit vreodată că voi ține în mâini un roman care să  trateze un subiect atât de complex și totodată, sensibil, așa cum este cazul abuzului într-o relație. Poate de aceea, în timp de citeam m-am luptat cu o mulțime de emoții, unele pe care nu mă așteptam să mi le trezească o poveste de dragoste contemporană. Asemenea multora dintre voi, am zâmbit, m-am îndrăgostit, la început de Ryle, apoi de Atlas, am fost suspicioasă, am plâns alături de Lily și mama ei, m-am simțit rănită și pierdută de-a lungul paginilor. Am avut impresia că sunt acolo, alături de personaje. Uneori, chiar am încercat să empatizez și cu personajul lui Ryle, cel care ajunge să o abuzeze fizic pe Lily. M-am gândit cât de greu trebuie să le fie persoanelor care se află în relații toxice, care nu știu ce să facă, care se îndoiesc de propriile decizii și au impresia că nu își pot controla viața. M-am gândit cât de trist este faptul că puține persoane își găsesc curajul să vorbească despre problemele lor și despre traumele suferite.

Într-un fel, cartea aceasta îți transmite faptul că întotdeauna există speranță, o portiță de ieșire din orice situație neplăcută. De fapt, acest lucru imi place cel mai mult la ea. Spulberă ideea greșită, conform căreia, o persoană ar trebui să rămână într-o relație abuzivă.

Nu vreau să vă ofer prea multe detalii, deoarece sunt convinsă că mulți dintre voi nu ați citit cartea. Și în plus, mereu am considerat că nu trebuie să cunoști prea multe informații despre o carte în momentul când alegi să o citești. Pe mine mă încântă ideea de a explora o poveste despre care nu dețin prea multe date. Îmi place să fiu surprinsă, să îmi pun întrebări, să găsesc posibile rezolvări pentru problemele personajelor. De fapt, cam în asta constă plăcerea lecturii, nu-i așa?