Bătrânul care citea romane de dragoste
Bătrânul care citea romane de
dragoste
Autor: Luis Sepúlveda
Editura: Polirom
Număr de pagini: 199
Bătrânul
care citea romane de dragoste este
prima carte pe care am citit-o de la Luis Sepúlveda. Am citit-o cu atât de
multă curiozitate, încât nu am simțit trecerea orelor. Pur si simplu nu m-am
putut opri din citit. Dacă ar trebui să descriu acest roman într-un singur
cuvânt, cu siguranță aș spune fascinant.
Singurul minus pe care îl găsesc la această carte este faptul că este mult prea
scurtă. Cele 199 de pagini înglobează destul de multă informație, însă tot am
simțit nevoia de a afla mai multe date despre personaje.
Totuși, cine este acest bătrân care citea romane de
dragostea? Ba mai mult, titlul chiar are legătură cu întregul conținut?
Răspunsul îl aflăm încă din primele pagini ale romanului. Antonio José Bolívar,
rămas văduv încă de tânăr, își caută liniștea într-un sat îndepărtat din
pădurea ecuatorială, El Idilio. Satul este atât de mic, încât dentistul vine
doar de două ori pe an, cu scopul de a scoate dinții sătenilor ori de a le
vinde proteze dentare. În plus, la fiecare vizită, are grijă să aducă
bătrânului nostru câteva cărți, adevărate comori care ascund povești de
dragoste, menite să te facă să plângi cu sughițuri, nu alta.
De-a
lungul romanului, bătrânul Antonio
José Bolívar pare a fi împărțit între viața normală pe care a lăsat-o în urmă
cu ceva ani și jungla pe care vrea s-o cunoască, însă fără succes. De asemenea,
pare să aibă o permanentă luptă interioară, nu-și vede viața împlinită, iar
asta din cauză că nu poate urma pe deplin nici una dintre căile pe care le alege.
Bătrânul
care citea romane de dragoste prezintă o poveste a
junglei, a indienilor Shuar și a oamenilor care știu să trăiască în armonie cu
ea. Totodată, sunt analizează succint și diferențele culturale care apar între
grupurile umane prezente în acea zonă. Pe de altă parte, în roman se mai relatează
și despre iadul provocat de coloniștii și prospectorii de aur, care invadează și distrug jungla, toate acestea având drept
rezultat o natură dezechilibrată..
Consider
că romanul este plin de pasaje în care te poți regăsi cu ușurință și care te
fac să te identifici cu personajul principal, să îți pui întrebări esențiale,
să te gândești la alegerile făcute de-a lungul anilor.
Acest roman rafinat care atrage cu ușurință atenția cititorilor a primit premiul Tigre Juan și a fost ecranizat în anul 2001, în regia lui Rolf de Heer, cu Richard Dreyfuss în rolul principal.
Luase cartea de la-nceput. Era supărat că nu reușea să înțeleagă subiectul. Repeta frazele învățate pe dinafară, pe care buzele lui ajunseseră să le rostească fără nici o noimă. Gândurile sale o luaseră razna, împrăștiindu-se care-ncotro, căutând un punct fix la care să se oprească.
Comentarii
Trimiteți un comentariu